revolutia, tacerea lupilor si quo vadis dominae

adevarul celui mai puternic a fost mereu mai tare

in ultimele saptamani evenimentele din Iran mi-au amintit despre fluxul de revolta post electorala din Basarabia, tara cu ochii de carpa, insa care a reusit sa vada un fir de lumina printre bubonii de pesta rosie

trista constatare - cand esti mic si nu detii avutii, nu zbieri ca vei rade Israelul de pe harta, nu dai buzna in cosmarurile Occidentului cu bombe atomice, nu prea ai sorti de izbanda

tinerii au iesit in strada, au protestat, insa scenariu draconic al pestei i-a devansat pe multi, cu toate intentiile nobile, lozinci si sete de libertate ne-am pomenit parte dintr-un scenariu demonic in care grupuri special pregatite au injectat culoare pentru a da frau liber guvernantilor

metamorfozele stupefiante s-au tinut lant, politia din carne de tun devin brusc un balaur, resuscitat ca prin miracol (o fi avand secretul potiunei magice?), au strivit discret din inertie sovietica martirizand tineri fara a se sinchisi... au urmat doar tacerea, lacrimi - bucuria calailor

trist, insa nici asta nu e atat de socant precum e tacerea lupilor, batrana Europa, moasa democratiei, a drepturilor omului, a idealurilor de completat arterele cartilor si de mobilat sufletele marilor spirite... reactiile au fost vagi si lacunare, incerte si spuse cu jumatate de gura, incat nici macar nu au ajusn la zambetul stramb al dictatorului de mucava

L'Europe est une pute (M. Visniec), politic vorbind, adica un jucator de sah iscusit care prefera sa priveasca aiurea cand i se strivesc pionii, pentru ca vezi bine sta Kremlinul cu degetul pe robinet, o miscare si Europa nevertebrata devine una degazificata

tacerea lupilor... mai rea decat cea a mieilor, pentru ca astia din urma taceau de frica, iar lupii se ascund dupa o indiferenta perfida, iar cand dau pe taram mioritic se desfata cu icre bon marché si vin de calitate prin culuarele pestei fara a se sinchisi de idealurile democratice ale tinerilor, de alegeri impaiate sau lideri de mucava...

incotro mergem doamne cu alegerile anticpate, cu muma Rusie ce ne striveste plamanii creditandu-ne generos si prostia stand la masa si debitand discursuri putrede, infantile? ce regizare deaconica ne mai asteapta? cat o sa mai incineram podurile spre Romania? cat o sa mai toleram scenarii thriler descrise moldovinesti de bubonii pestei rosii?

revolutiile se fac mereu cu sange, insa ma intreb cat o sa dureze miopia Europei?

adevarul e ca toti se complac intr-o politica aproximativa, pun idealuricle la pachet si se gandesc la propriile maruntaie, e simplu sa stai in turnuri de fildes si sa nu auzi nimic, sa dai reactii previzibile sau sa reflectezi denaturat lupta celor de la poalele turnului

de parca pionii au contat vreodata...

cat sange o sa mai curga pentru alimentarea tesuturilor maligne? cati vor mai cadea pe falsul esafod al dictaturilor de mucava

quo vadis, tara cu ochii de carpa?

PS: mai bine o pereche de aripi decat una de catuse...