banii. discurs cu orbitele in pixeli

incredibil cat de mult depindem de bani, de niste bancnote fragile de hartie, cu fire lucioase si mutre celebre gravate pe ele

bani, bani, bani, bani... traim intr-o lume in care banii sunt o artera indispensabila in viata fiecaruia; chirie, facturi, haine, mancare... pana si bibliile costa bani (bizar nu?)

daca mergem la studii, mergem acolo unde sa invatam pentru o slujba cu bani, daca mergem la angajare visam un salariu de milioane (visam chair si atunci cand ni se ofera decat faramituri)

as vrea sa pot aduna toti banii din lume, sa le dau foc, sa eliberez lumea de o fobie marsava, sa recapete luciul moral societatele cazute in pana

sa nu mai vindem tot, sa nu mai vrem sa cumparam atat de mult, sa nu ne gonim dupa himere cu multe zerouri, sa nu ne visam mostenitori ai unui unchi putred de bogat sau castigatori ai unor burse grase in lant poferite de nu mai stiu cine

daca banii nu ar fi existat, ar fi fost inventati, ar fi fost storsi din aerul infect al dorintelor deviate

ce subtil sens al adevarului descopera Lunghin in filmul sau Ostrovul, pentru ca nu suntem bani sau toale sau bibelouri, suntem duh inainte de toate, zei cum zice adesea cineva, zei in piei de colioptera

banii asociati eronat cu notiunea de libertate pentru ca adevarat bogatie e o condamnare la o promiscuitate spirituala

ce pacat ca ne cunoastem cu adevarat atat de putin si atat de rar

bani... oare ce ar fi viata noastra daca nu ar exista pe bune? am fi oare cu adevarat mai buni?