dedicatie - pentru Alice, dulcea si poetica, care m-a re-convertit la metafora
oglinzile in flacari iti reproduc mutilarea in labirinturi fara sfarsit
Alice si eul liric traverseaza vitraliile intr-o coaja de tacere
soarele negru al melancoliei nu mai era zodia noastra
doua reptile-totem printre astri nestinsi in otet
cand imi inchizi telefonul imi frang unghiile de peretii premeditati ai labirintului
pasul tau rasare din umbra de alice in toracele catedralei
indragostite de umbre, ferestrele nu pot fi omorate
urma poemului meu pe zapada nu ma raneste
41 285 metri cubi de tacere
imi resuscitez dorurile cu versuri rescrise din patru in patru ore
mantuieste-ma cu o iluzie sonora
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire